Simfonia trup-psihic

Number of View: 800

 

“Cercetările au demonstrat că 87 la sută din boli au la bază lumea gândurilor noastre,

 şi numai 13 la sută sunt de natură alimentară, genetică sau ambientală.

 Mai ales bolile cronice au la bază gânduri veninoase, care apar, de exemplu,

sub acţiunea stresului de lungă durată.
Cum funcţionează complexul trup-psihic?

Orice comportament este iniţiat de un gând.

Fiecare gând trezeşte anumite sentimente.

Acestea, la rândul lor, au ca urmare o anumită atitudine.

 Iar atitudinea duce la un anumit comportament şi la o anumită reacţie fizică. […]
Starea emoţională ne influenţează sistemul imunitar.”

Dr. CAROLINE LEAF



Cele trei convingeri eronate care stau baza emoţiilor toxice

Number of View: 1314

“Cercetările au demonstrat că 87% din boli au la bază lumea gândurilor noastre,

şi numai 13% sunt de natură alimentară, genetică sau ambientală.

Mai ales bolile cronice au la bază gânduri veninoase care apar, de exemplu, sub acţiunea stresului de lungă durată.” [1]

„Emoţiile periculoase au la bază trei teze incorecte:

1.     Trebuie să fac totul bine.

2.   Trebuie să mă tratezi bine.

3.    Viaţa trebuie să fie simplă.” (dr. Albert Elis şi dr. Aaron Beck)

Aceste gânduri care în aparenţă sunt inofensive, în realitate se dovedesc a fi extrem de toxice,

deoarece ne programează şi ne alimentează stresul zilnic din care pot deriva ulterior nenumărate boli.

“Cel mai bun mijloc de dezintoxicare a creierului este confruntarea cu gândurile dăunătoare.

Începeţi să gândiţi conştient.

Analizaţi-vă gândurile şi verificaţi pe care dintre ele vreţi să le acceptaţi şi pe care vreţi să le respingeţi. Apăraţi-vă împotriva pretenţiilor iraţionale.” [2]

“Este nevoie de mult timp de meditaţie intensă la realitatea iubirii lui Dumnezeu,

care sălăşluieşte în noi, până când relitatea lui Dumnzeu să devină mai puternică decât

gândurile pe care ni le facem despre noi şi despre ceilalţi,

până când Duhul lui Dumnezeu să pătrundă în noi mai mult decât spiritul angoasei şi grijii.” [3]

Cheia învingerii sentimentelor toxice este meditaţia zilnică.

Prin meditaţie, ceea ce ştii va schimba cu timpul modul în care simţi.

– Mihaela Farauanu –

—————————————————————————————————————————————

[1] Dr. Caroline Leaf – Revista “Lydia”, 2009, nr. 33, pg 27

[2] idem, pg. 28

[3] Anselm Grun, Căi către libertate, pg. 28



Cauzele principale ale evoluţiei bolilor psihice

Number of View: 1701

 

 

“Trebuie arătate cele trei cauze principale ale evoluţiei bolilor psihice.

Bolile sufleteşti pot fi urmarea unor dezechilibre fiziologice din organism, adică boli „de la fire”,

care au  ori natură ereditară ori sunt legate de factori biochimici individuali.

Aici intră schizofrenia, psihoza maniaco-depresivă, psihoza epileptică, psihoza de senilitate.

A doua grupă, uriaşă a tulburărilor psihice,

este constituită  de bolile provenite din patimile ce au înrobit sufletul.

A treia grupă este alcătuită din bolile provocate de asalturile demonice, prin acţiunea demonilor.”

 

Dr. DIMITRI AVDEEV



Iubirea mai tare decât ofensa

Number of View: 1033

Iubirea lui Dumnezeu poate fi o apărare împotriva răutăţii celor care ar voi să ne facă rău,

pentru că este mai tare decât orice lucru care poate să ne ameninţe din exterior.

 Şi dacă noi, în forţa acestei iubiri, iubim şi pe cei care ne persecută şi ne fac rău,

atunci descoperim în acţiunile lor ofensatoare, ofensele pe care şi ei la rândul lor le-au suferit şi

 vor să le transfere asupra noastră. Iar răul pe care ni-l fac nu-l considerăm ca pe o ofensă personală,

 ci ca pe o expresie a rănilor lor.

 Dacă iubirea noastră este destul de tare,

este chiar în măsură să vindece rănile celor care ne ofensează.

Iubirea lui Hristos, care chiar murind a continuat să îi iubească pe cei care Îl ucideau,

 avea în sine tăria de a vindeca rănile asasinilor săi.

ANSELM GRÜN



CRISTOS A ÎNVIAT! – Cântec Splendid de Înviere

Number of View: 808



Câteva Melodii Splendide la Harpă

Number of View: 5015



Semne de recunoaştere a persoanelor narcisiste (toxice)

Number of View: 5097

 

Cum îi poţi recunoaşte oamenii narcisişti, toxici, manipulativi, pe care îi întâlneşti? Iată în continuare câteva semne:

– Jocul lor preferat este Îvinuirea – a ta desigur, pentru că ei sunt „perfecţi” (deci de necontestat) în ochii lor şi ai tăi – dacă te laşi înşelat de rolul omului desăvârşit, pe care încearcă să îl joace în permanenţă chiar sub ochi tăi (căci sunt nişte actori desăvârşiţi). În acest joc vei fi învinuit nu doar pentru greşelile tale (deseori inventate), puse sub o lupă care le măreşte de zeci de ori, ci şi pentru greşelile lor, pe care ţi le vor atribui tot ţie – vei fi deci (numai cu acordul tău) ţapul lor ispăşitor. Te vor acuza pe tine (ori de câte ori le vei permite) pentru propriile lor defecte sau greşeli (proiecţie).

– Un alt joc pe care îl adoră narcisiştii este: „hai să avem o problemă” – din care, fiind manipulatori versaţi şi neiertători, vor ieşi în 99% din cazuri învingători.

– Unii dintre ei sunt dictatori pe faţă – fără mănuşi. Alţii, dimpotrivă, sunt foarte simpatici, nostimi, ştiu să glumească şi să ofere cadouri pentru a te seduce şi pentru a te putea îndatora, cumpăra de partea lor. Aceştia sunt şi cei mai periculoşi, pentru că sunt cel mai greu de detectat. Scopul lor este acela de a face din tine sclavul dorinţelor lor, cărora (dacă eşti slab de înger) nu mai îndrăzneşti să li te opui “după toate câte au făcut pentru tine”. O fac deseori pe salvatorii/eroii/sfinţii, dar este o mare diferenţă între ei şi aceştia. Şi anume: narcisiştii încearcă să se promoveze pe ei înşişi prin faptele lor “eroice”, pe când adevăraţii eroi/sfinţi urmăresc să promoveze doar iubirea, adevărul, dreptatea sau pe Dumnezeu.

– Deseori sunt iritabili, imprevizibili, explozivi, ca nişte uragane: nu ştii niciodată ce-i înfurie. De fapt furia lor este strategică, folosită în scopul de a speria – o persoană speriată poate fi manipulată mai uşor.

– Atunci când adevărul nu este de partea lor, în mijlocul propriei furii folosesc cu deosebită îndemânare mai ales atacurile la persoană, făcând apel la invective precum: “incult, necitit, ipocrit, sentimentalist, tâmpit”, etc. sau comparându-te cu alţii care sunt “cu adevărat: culţi, citiţi, erudiţi, inteligenţi, deosebiţi”, etc. Dacă nu pot avea câştig de cauză, încearcă astfel ca cel puţin să-şi distrugă verbal interlocutorul, demoralizându-l (atât cât acesta le permite).

– Sunt regii ambivalenţei: acum sunt calzi şi afectuoşi ca pisicile, acum sunt reci ca gheaţa şi indiferenţi ca pietrele. Acum iau aerul de persoane superdotate, acum iau aerul unui copil lipsit de apărare. Ceea ce constituie forţa lor şi le perpetuează domnia este faptul că oscilează în permanenţă – în funcţie de interesul de moment. Sunt conştienţi, la fel de bine ca şi animalele de pradă, că dacă îşi utilizează eficient exprimarea emoţiilor (teroare/linguşire; duş cald/duş rece), nu mai au nevoie să se implice efectiv în lupta cu tine pentru a obţine ceea ce vor. Te pot manipula astfel cu un minim efort.

– Într-o persoană narcisistă te poţi încrede la fel ca şi în vreme. Când vezi că foloseşte ca atitudine duşul cald, poţi prezice întotdeauna că va urma duşul rece şi… invers. Totul depinde numai de tine, însă! De acordul tău. Nu poate folosi duşul rece decât dacă i l-ai acceptat cu încredere mai întâi pe cel cald.

– Manipulatorul foloseşte măşti pentru a-şi înşela victima. De exemplu, poate apărea ca o persoană simpatică, altruistă, generoasă. Poate „semăna” deliberat cu cineva care prezintă încredere.

– Sunt receptivi la sentimentele şi punctele de vedere ale celorlalţi doar în aparenţă. Realitatea însă e cu totul alta: sunt nişte actori grăbiţi să îşi atingă scopul şi doar atât.

– Încurcă orice discuţie care e în defavoarea lor, jucându-se cu cuvintele ca la alba-neagra, ca să nu se mai înţeleagă nimic. Şi dacă nici aşa nu te laşi învins, perversitatea lor merge mai departe: refuză să-ţi vorbească, să mănânce sau să doarmă în pat cu tine (dacă le eşti parteneră[ă] de viaţă) pentru câteva zile, te ameninţă cu sinuciderea, cu despărţirea sau călugărirea, sau se prefac că sunt pe moarte şi că dacă nu faci cum spun ei vor muri sigur, sau inventează tot felul de alte scene… la care se pricep de minune, încât sunt maeştri desăvârşiţi (mulţi dintre ei suferind şi de isterie, nu doar de narcisism)!

– Nu pot intra într-o relaţie sau într-o discuţie decât într-un mod competitiv. Nu îi interesează care este adevărul, ci numai care este învingătorul. Nu îi interesează concluzia – atunci când aceasta tinde să fie în defavoarea lor, ci confuzia – mai ales atunci când aceasta este singura variantă care le mai rămâne pentru a putea cădea ca pisica în picioare. Totul este pentru ei doar o luptă pentru putere.

– Sunt controlativi, nu suportă ca lucrurile să decurgă altfel decât vor ei, sunt în stare să te mutileze verbal cu sânge rece (acuzându-te totodată că eşti hipersenibil de îndrăzneşti cumva să te superi) dacă nu te conformezi planului lor şi, dacă nici aşa nu reuşesc, “îşi fac valiza şi pleacă” – în mod ostentativ.

– Sunt în permanenţă în căutarea unei scene: la catedră, în politică, într-o Biserică etc. Admiraţia şi aplauzele spectatorilor lor naivi sunt drogul de care nu se pot lipsi sub nicio formă. Asocierea cu persoane deosebite, în locuri deosebite şi mai ales cu Dumnezeu (ca şi lideri religioşi) le garantează deseori aceeaşi ascultare oarbă din partea admiratorilor lor, pe care aceştia o au faţă de Dumnezeu. Biserica e locul spre care sunt astfel atraşi cu predilecţie, întrucât aici îşi pot deghiza adevăratele intenţii cel mai uşor: publicul care îi aşteaptă nu e doar credincios, ci şi credul – un avantaj enorm. E atât de simplu, într-un astfel de context să îmbraci lupul în blană de oaie… să te foloseşti de Dumnezeu pentru a te promova de fapt pe tine…

– Pentru că au rămas blocaţi (datorită unor traume) la vârsta psihologică a unui copil de 5 ani, se simt puternici mai ales atunci când spun „NU”. „NU” este cuvântul lor preferat. Sunt contra-dependenţi, contra-autoritate, contra aproape a tot ceea ce spui tu. De aceea, nu te mira dacă nu poţi construi mai nimic împreună cu ei şi mai ales nu te mira dacă te simţi devastat

sufleteşte în prezenţa lor. Sunt extrem de toxici! Dar încearcă să-i înţelegi măcar puţin, au avut cu siguranţă o prezenţă extrem de autoritativă în viaţa lor cât au fost mici – acesta e motivul pentru care au dezvoltat această alergie totală faţă de orice propunere care vine pe un ton autoritativ, mai mult chiar faţă de orice idee care vine din exterior..

– Când vor să-şi impună punctul de vedere sunt deseori morocănoşi pentru a atrage atenţia asupra lor, pentru a putea culpabiliza şi manipula mai uşor.

– Sunt sadici, adevăraţi vampiri psihoafectivi care se delectează şi se hrănesc cu energia pozitivă (starea de bine) pe care o pierdeţi în contact cu ei. Fac “teste” repetate pentru a descoperi care vă sunt punctele slabe, pentru a le putea ataca cu mai multă precizie, pentru a vă putea desfiinţa mai uşor.

“Sunt foarte lacomi după sufletul cuiva şi le este mereu foame. Foarte foame. […] Specificul manipulatorului constă în devalorizarea aproapelui său, pentru a-i impune acestuia ideea superiorităţii sale.” (Isabelle Nazare-Aga)

– Sunt deosebiţi maeştri ai minciunii (directe sau indirecte), pe care o mânuiesc cu o măiestrie diabolică. Fără scrupule. Nu spun ceea ce fac şi nu fac ceea ce spun.

– Sunt super critici când cineva străluceşte câtuşi de puţin, nu suportă gândul că altcineva ar putea să fie mai deosebit decât ei. În privirea lor puteţi observa o scurtcircuitare interioară când le vorbiţi la superlativ despre alţii.

– Cameleonici: pentru ei adevărul se schimbă de fiecare dată în funcţie de interesele personale şi nu invers. Iar când adevărul nu este de partea lor, minciuna/insolenţa le sare imediat în ajutor.

– Fac ochii mari cât cepele la greşelile altora, dar îi au strâns legaţi când vine vorba despre ale lor. Inventează scuze la nesfârşit şi nu recunosc niciodată că au greşit – decât dacă e în interesul lor.

– Oamenii narcisişti trăiesc cu falsa convingere că iubirea necondiţionată/autentică, de care au fost lipsiţi în copilărie, e ceva care se obţine prin efortul personal (uneori chiar cu forţa) – prin demonstraţii permanente de superioritate faţă de cei din jur. Nu se simt iubiţi decât dacă se simt superiori. Şi nu se simt superiori decât dacă au ei întotdeauna ultima replică.

– Când nu le convine adevărul într-o discuţie, îl minimalizează prin ridiculizări şi atacuri la persoană sau se leagă de lucruri nesemnificative, cum ar fi micile inadvertenţe de exprimare, imprecizia detaliilor, etc. pentru a muta subiectul discuţiei care nu le convine pe un alt teren, mai puţin periculos pentru ei.

– Pun întrebări capcană, pentru a te provoca la anumite dezvăluiri personale, de care să se poată folosi ulterior blamându-te.

– Îţi dau răspunsuri în doi peri şi sunt evazivi astfel încât să nu-i poţi prinde niciodată cu nimic.

– Atunci când adevărul dintr-o discuţie îi deranjează, discursul lor devine brusc pseudo-logic, sfidând până şi normele morale sau ale bunului simţ.

– Viaţa lor morală pare a fi impecabilă în cuvinte (sunt predicatori deosebiţi – în a-şi afişa virtuţile imaginare şi în a-i corecta pe alţii), dar în practică e un adevărat dezastru. În ascuns, se lasă târâţi în: autoerotism, droguri, dependenţă de alcool, adulter, pedofilie, etc. – chiar dacă în ochii celorlalţi trec deseori drept nişte persoane onorabile şi distinse.

– Sunt de cele mai multe ori super-inteligenţi. Dar asta nu-i împiedică să-şi folosească inteligenţa într-un mod diabolic, chiar şi împotriva lor.

– Ei impun, nu propun.

– Pentru că unii dintre narcisişti au avut parte de un tratament sadic în copilărie, deseori confundă acum, la vârsta adultă, iubirea cu sadismul. Când sunt surprinşi, se autojustifică spunând că ei „doar glumesc” sau chiar te condamnă că „nu ştii de glumă”.

– „Narcisiştii vor ca victimele lor să simtă că au înnebunit. În consecinţă, multe victime se vor învinui pe le însele mai curând decât să accepte că abuzatorul lor a greşit. Narcisiştii nu vor accepta niciodată că e ceva în neregulă cu ei şi vor continua să-şi proiecteze demonii interiori asupra victimelor lor până când, eventual, acestea vor simţi că înnebunesc.” – Claudia Moscovici

– “Manipulatorul nu dialoghează. El monologhează despre ideile sale preconcepute. El este “convins” că deţine întreaga informaţie despre subiectul pe care îl discutaţi: o formă încăpăţânată de a nu avea o dezbatere inteligentă. El nu mai ascultă atunci când interlocutorul îşi emite părerea, taie vorba, îşi îndreaptă privirea în altă parte sau dă din cap: “nu”, în timp ce celălalt se exprimă. Este foarte greu să-l faci să-şi schimbe percepţia sau opinia. Mai mult, puteţi avea iluzia că vorbele dvs. l-au influenţat. Nu pentru mult timp! Poate sfârşi prin a fi de acord cu dvs. pe moment, dar îşi va regăsi schemele anterioare câteva zile mai târziu.” – Isabelle Nazare-Aga

– Prezintă paranoia uşoară sau moderată. Într-o discuţie, dacă persoana narcisistă se va simţi ofensată cu ceva câtuşi de puţin (chiar şi numai imaginar), se va răzbuna imediat şi negreşit. Fie va adopta un comportament pasiv-agresiv (înţelegând tot ce spui exact pe dos pentru a te scoate din minţi), fie va încerca imediat să-ţi dovedească ţie şi ei însăşi cât de superioară îţi este la capitolul inteligenţă, contrazicând fiecare frază a ta. De aceea se va lega de exprimările tale mai generale pe care le va EXAGERA la maxim. Te va acuza aproape la fiecare frază pe care o spui, spunând că generalizezi şi nu ştii să faci distincţii sau că nu ai discernământ. Şi, dacă nu eşti atent, va repeta acest truc malefic până la epuizarea totală – a ta desigur, pentru că ea nu oboseşte niciodată să te tortureze. Din epuizarea ta psihică de fapt îşi trage forţa – asemenea unui vampir. Cu cât mai strict şi mai restrâns vei reuşi să rămâi în exprimare, cu atât mai uşor îţi va fi să te aperi de uneltirile ei.

– Au un simţ grandios de auto-importanţă (îşi exagerează succesele si talentele, aşteaptă să fie recunoscuţi drept superiori faţă de restul neînsemnat al oamenilor de rând)

– Sunt preocupaţi cu fantezii asupra succeselor nelimitate, putere, strălucire, frumuseţe sau dragostea ideală (pe care o întâlnesc la fiecare colţ, dar care nu e niciodată îndeajuns, căci se îndrăgostesc din nou şi din nou – sunt colecţionari compulsivi de îndrăgostiri).

– Sunt dependenţi de drogul admiraţiei. Şi pentru că partenerii lor de viaţă nu le pot oferi decât o admiraţie temporară (seara după serviciu) şi costisitoare (au de respectat în familie şi anumite reguli până a ajunge la admiraţie – iar ei sunt alergici la orice regulă de felul lor), le e mult mai simplu să se îndrăgostească la fiecare pas, dincolo de graniţele familiei proprii. În plus au şi puterea fantastică de a-şi convinge/hipnotiza victimele seducţiei lor, că nu fac niciun păcat: „cazul lor e unul deosebit şi nu are nimic de-a face cu adulterul”. De altfel, acesta e un alt motiv pentru care se îndrăgostesc deseori extraconjugal: urăsc să fie oameni obişnuiţi. Prin seducţii/îndrăgostiri repetate, caută să-şi dovedească lor înşişi şi victimelor lor că sunt oameni deosebiţi.

A fi căsătoriţi, pentru ei, e totuna cu a fi înlănţuiţi (cu a fi lipsiţi de control – lucru de netolerat în opinia lor). A avea relaţii afective (şi chiar sexuale) extramaritale, în schimb, este echivalent cu a-şi recâştiga libertatea şi controlul.

– Cred că sunt speciali/unici şi că pot fi înţeleşi doar de persoane cu statut special.

– Cer admiraţie excesivă şi aşteaptă tratamente speciale.

– Exploatează alte persoane pentru a-şi atinge propriul scop.

– Le lipseşte empatia afectivă: recunosc nevoile şi sentimentele altora doar la nivel intelectual – pentru a-i manipula mai uşor, la nivel afectiv însă sunt incapabili de acest lucru – nu le pasă de nimeni şi de nimic în afară de ei înşişi.

„Narcisistul are o capacitate slabă de a empatiza, fapt pentru care rareori îi pare rău pentru ceea ce face. Nu se pune aproape niciodată în papucii victimelor lui. De fapt, el nu le consideră victime deloc. […] Narcisiştilor şi psihopaţilor rareori le pare rău pentru ceea ce au făcut şi îşi cer iertare numai dacă e în interesul lor.” – Sam Vaknin

– Sunt invidioşi/geloşi pe alţii sau cred că alte persoane sunt invidioase/geloase pe ei.

– Sunt obraznici şi aroganţi.

– Nu cunosc ce este ruşinea şi bunul simţ. Trec peste suferinţele celorlalţi, pe care le-au provocat chiar ei, fără scrupule. Deviza lor este: “După mine potopul”.

– În pofida bunătăţii ieşite din comun pe care o afişează, nu te poţi baza pe ei mai mult decât te-ai baza pe o… viperă!

–  “Sunt foarte greu de detectat de către cei mai puţin experimentaţi, şi de aceea şi foarte periculoşi. Se spune că unui manipulator îi trebuiesc numai 15 minute pentru a detecta cu cine are de-a face: o potenţială victimă sau un alt manipulator. Dar unui om obişnuit pot să îi ia chiar şi câteva zeci de ani până când să iasă din vraja farmecului unui manipulator şi să îşi dea seama cu cine are de-a face.” (Isabelle Nazare-Aga)

– Mihaela Farauanu



Mai cheamă-mi Iisuse!

Number of View: 839



Relaţii Toxice

Number of View: 2198

Aţi întâlnit vreodată în viaţa de zi cu zi, la servici, între prieteni, sau rude persoane care să
prezinte chiar şi numai parţial caracteristicile din video-clipul următor?
Dacă da, atunci puteţi fi sigur că aţi intrat într-o relaţie toxică cu un manipulator.
Dacă aţi depistat şi alte strategii toxice de manipulare decât cele descrise în
filmuleţ, propun să facem din această pagină un jurnal comun, în care să scriem,
să împărtăşim gânduri şi descoperiri pe acest subiect. Specialiştii spun că recuperarea
psiho-spirituală după o relaţie sau un dialog toxic începe numai atunci când persoana sau
srategiile toxice au fost identificate şi verbalizate.
Iar acest lucru vom avea posibilitatea să îl facem chiar aici, fără a ne lăsa desigur intimidaţi de
eventualele intervenţii cu scop de destabilizare ale persoanelor, care simţindu-se vizate vor încerca
să atace în scop defensiv. Le veţi recunoaşte după ridiculizări sau răspunsuri în doi peri (sau după
oricare dintre caracteristicile de mai jos care se referă la dialogul pervers abuziv). Dar mai bine să sperăm că acest lucru
nu se va întâmpla şi să pornim la drum:

 

 

Aţi mai întâlnit şi alte strategii decât cele descrise aici sau chiar şi numai nuanţe
diferite ale acestora?
Nu ţineţi lumina sub obroc! Împărtăşiţi-o cu noi!
Susţinerea reciprocă este cu atât mai importantă cu cât studiile de specialitate
au arătat că cel mai mare număr dintre cei care ajung cu depresii grave la psiholog,
sunt victime ale unor relaţii toxice cu un manipulator (o persoană care suferă de
narcissism http://www.mybestresources.net/?p=1763 – engleză
http://www.youtube.com/watch?v=ejmTgEVjOJE– franceză).

Dacă cunoaşteţi sau descoperiţi remedii spirituale pt. abuzul verbal şi emoţional care
are loc în relaţiile toxice, deasemenea, vă aşteptăm cu nerăbdare să le împărtăşiţi cu noi.

“Manipulatorii sunt printe noi. Ei ocupă chiar poziţii sociale de vază. Sunt medici, jurnalişti,
profesori sau au adesea o profesie legată de
conducerea în stat [sau în Biserică http://www.mybestresources.net/?p=676].
Dar pot fi la fel de bine mame casnice, coafeze… Nu o activitate anume îl creează pe manipulator.
[…] A fi manipulator nu este o tactică, ci mai ales o stare. Acesta este un tip de personalitate.
O personalitate narcisică recunoscută psihiatric ca o patologie şi totuşi puţin studiată.” (Isabelle Nazare – Aga)

P. S. E bine să condamnăm comportamentele toxice dar nu şi persoanele toxice.
Căci ele au nevoie poate mai mult decât oricine să fie purtate în rugăciunile noastre
cu dragoste; în cele mai multe cazuri au avut o copilărie f. traumatizantă care a contribuit
la transformarea lor în ceea ce sunt acum.



EXPLORATORUL

Number of View: 817

 

 

 

Exploratorul s-a întors acasă. Locuitorii oraşului său erau dornici să afle cum era Amazonul.

Dar cum ar fi putut descrie sentimentele extatice din inima sa atunci

când a văzut acele flori exotice şi când a auzit sunetele pădurii tropicale,

când a înfruntat pericolele, când s-a luptat cu fiarele sălbatice sau când

şi-a mânuit barca pe cursul rapid al fluviului?
În cele din urmă le-a spus:
– Duceţi-vă şi aflaţi singuri.
Pentru a le arăta drumul, le-a desenat o hartă.
Oamenii au luat harta, au înrămat-o şi au aşezat-o în vitrină, la Primărie.

Unii şi-au făcut copii personale, dându-se mai apoi drept experţi în problema Amazonului,

căci cunoşteau fiecare cotitură a fluviului, cât de lat era acesta,

 cât de adânc, unde se aflau cascadele şi braţele sale. (Anthony de Mello)

 

La ce anume te trimite cu gândul această povestioară?



Pagini: Prev 1 2 3 ...8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 Next