RELIGIOZITATEA PATOLOGICĂ – CAUZELE, CONSECINŢELE ŞI TERAPIA EI (Leonard Tony Farauanu)

Number of View: 1585

Citeşte articolul aici:

http://proveritate.ro/files/religiozitate_patologica.pdf


Psihologia pasiunilor în drumul spiritual

Number of View: 1103

Dacă vă deranjează faptul de a repeta la fiecare spovadă aproape aceleaşi păcate… sau dacă sunteţi preot şi călăuziţi spiritual suflete care suferind din cauza unor patimi rebele ar avea nevoie de un ajutor urgent şi de specialitate dar timpul nu vă permite să îl acordaţi în scaunul de spovadă… Ei bine, în oricare din aceste situaţii, „Psihologia pasiunilor în drumul spiritual” v-ar putea veni în ajutor. Pr. Adolphe Tanquerey, autorul acestui text, este unul dintre cei mai buni specialişti pe care îi are Biserica în domeniul „chirurgiei” psiho-spirituale. Chiar dacă trupeşte nu mai este printre noi, ne-a rămas totuşi alături spiritual, prin scrierile sale valoroase.

Prin micul volum, „Psihologia pasiunilor în drumul spiritual”, vă este de fapt adusă în atenţie prima dintr-o serie de mai multe broşuri extrase şi traduse din capodopera spirituală a autorului, şi anume din volumul intitulat „Tratat de ascetică şi mistică”. Această serie de broşuri încearcă să vină în întâmpinarea crizei de timp şi a dorinţei de instrumente spirituale practice a creştinului de azi. Fiind puţin voluminoase şi prin urmare uşor de citit şi de strecurat chiar într-o mini-geantă, acestea v-ar putea fi mereu la îndemână atunci când aţi avea nevoie de un sfat bun. De asemenea, le-ar putea veni în ajutor şi preoţilor care, prin simpla lor recomandare celor pe care îi călăuzesc spiritual, şi-ar putea uşura considerabil munca din confesional şi nu numai.

Pentru că „cercetările recente au demonstrat că 87% din boli sunt determinate de gânduri, pasiuni, emoţii şi numai 13% sunt cauzate de alimentaţie, ereditate şi mediul înconjurător, subiectul ales şi abordat în broşura de faţă – prima din seria ce va urma, e tocmai cel al pasiunilor. Strategiile cheie pe care le veţi descoperi în paginile ei vă vor putea iniţia în arta de a-i educa pe cei mai solicitanţi şi totodată deosebiţi „copii” pe care îi aveţi – pasiunile personale. Acestea, aşa cum spune însuşi autorul, nu sunt rele în ele însele, dar pot deveni astfel atunci când nu sunt educate şi bine orientate.

Ajutându-ne să facem cunoştinţă cu pasiunile noastre ordonate şi mai ales cu cele dezordonate, Pr. Adolphe Tanquerey ne ajută totodată să descoperim cu uimire că pasiunile pe care le urâm în noi înşine sunt chiar pasiunile care ne pot ajuta cel mai mult în evoluţia noastră spirituală. El ne ajută să învăţăm din greşelile noastre şi să dobândim putere din căderile noastre.

Broşura poate fi gsăită la librăria “Viaţa Creştină” – de lângă Catedrala greco- catolică

din Piaţa Cipariu

PROGRAM:

Luni – Vineri: 9.00 – 15.00
Sâmbăta: închis
Duminica (prima şi a treia din lună): 9.30 – 13.00  

 

 

 

 

 

 



Acum stiu, am aflat si eu…

Number of View: 1188

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare aorgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean.Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne , poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart … este un pacat si o spurcaciune; nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu…

Nicolae Steinhardt



Religia și inteligența!!!

Number of View: 1137

Un discipol s-a plâns odată:

– Ne spui poveşti, dar nu ne revelezi niciodată semnificaţia lor.

Învăţătorul:

– Ce-ai spune dacă cineva ţi-ar oferi un fruct gata mestecat?

– Anthony de Mello –

<<Mii de draci ma furnica vazand cum este confundat crestinismul cu prostia, cu un fel de cucernicie tampa si lasa. […] Crestinismul neajutorat si neputincios este o conceptie eretica deoarece nesocoteste indemnul Domnului (Matei 10, 16: “fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii”) si trece peste textele Sfantului Pavel (Efes. 5, 17: “Drept aceea, nu fiti fara de minte”, II Tim. 4, 5: “tu fii treaz in toate…”, Tit. 1, 8: “sa fie treaz la minte” si mai indeosebi I Cor. 14, 20: “Fratilor nu fiti copii la minte; ci la rautate fiti copii, iar la minte fiti oameni mari”). Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi si cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. (Numai despre pacatele noastre spune la Pateric “sa le tampim”.) Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de-a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana? Si-apoi, tot la I Cor. (14, 33) sta scris ca “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neoranduielii”. Iar randuiala se opune mai presus de orice neindemanarii zapacite, slabiciunii nehotarate, neintelegerii obtuze. Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea. Iubesc naivitatea, zice Leon Daudet, dar nu la barbosi. Barbosii se cade sa fie intelepti. Sa stim, si ei si noi, ca mai mult rau iese adeseori de pe urma prostiei decat a rautatii. Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. DUMNEZEU, PRINTRE ALTELE, NE PORUNCEŞTE SĂ FIM INTELIGENŢI. (Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia – macar de la un anume punct incolo – e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului. “Iar cand au auzit glasul Domnului Dumnezeu… s-au ascuns”.)>>

 Nicolae Steinhardt  -“Jurnalul Fericirii”



Sunt pe drumul cel bun în viaţă?…

Number of View: 1318

Într-o seară, un tânăr, se apropie de Maestru, şi-l întrebă: Cum pot fi

sigur că ceea ce fac eu în viaţă este pe placul lui Dumnezeu? Maestrul,

surâzând îi spuse: într-o noapte, adormind, am visat următoarele: o

bicicletă cu două locuri, un tandem, şi l-am văzut pe Dumnezeu în spatele

meu pedalând. După un timp, Dumnezeu mi-a sugerat sa schimbăm locurile. Am

fost de acord, şi din acel moment, viaţa mea s-a schimbat, viaţa mea n-a

mai fost aceeaşi. Dumnezeu dădea vieţii mele fericire şi emoţii. Ce s-a

schimbat când am inversat locurile? Când conduceam eu, cunoșteam pe de rost

strada, curbele, suișurile, coborâșurile. Era aceeaşi stradă monotonă, era …

aceeaşi.

Era întotdeauna drumul cel mai scurt între două puncte. Dar când a

început să conducă El, El ştia scurtături nemaivăzute, sus între munţi,

traversam locuri stâncoase cu viteză maximă, aproape să-mi rup gâtul. Tot

ceea ce reuşeam să fac era să mă ţin în şa. Chiar dacă părea nebunesc, el îmi zicea: pedalează!

Pedalează! Când deveneam îngrijorat, îl întrebam: Doamne, unde mă duci? Dar

El nu-mi răspundea nimic, doar surâdea. Deodată, nu ştiu cum, am început să

mă încred. Repede, am uitat viaţa monotonă şi am intrat în aventură, şi

ziceam: Doamne, mi-e teamă! Dar El, se uita înapoi, îmi lua mâna şi dintr-o

dată, mă linişteam. M-a dus printre oameni de care aveam nevoie, oameni care

m-au vindecat, m-au acceptat şi s-au bucurat. Ei ne-au dat daruri pentru

drum, pentru călătoria noastră. Dar Dumnezeu mi-a zis: Împarte darurile

primite, sunt bagaje în plus, sunt grele. Şi le-am împărţit persoanelor cu

care ne întâlneam în drum, şi, mi-am dat seama că, atunci când împărţeam

eram eu cel ce primeam şi totuşi bicicleta noastră era uşoară.

La început nu m-am încrezut în El, mă gândeam că mă va duce cine ştie unde.

Dar el cunoştea secretele bicicletei, ştia cum să încline bicicleta când

venea o curbă, ştia să sară ca să evite locurile stâncoase, zbura ca să

evite locurile înfricoşate. Iar eu, învăţ să tac şi să pedalez în locurile

cele mai ciudate, încep să mă bucur de panorama care se iveşte la orizont,

de vântul care îmi bate în faţă şi de … tovarăşul meu de drum. Şi când nu

mai sunt sigur că pot merge înainte, El îmi surâde şi-mi zice:

„Nu te îngrijora! Eu conduc, tu pedalează!”

Este atât de eliberator să descoperi că nu CONTROLUL e sarcina ta aici pe pământ,

ci DEPENDENŢA TOTALĂ DE O FORŢĂ ATOTPUTERNICĂ – şi nu sprijinirea pe forţele/cunoştinţele tale limitate,

care te fac de cele mai multe ori să dai faliment.



Mistici sau… papagali? Mistică sau… sau ritualuri mistice?

Number of View: 842

Misticul s-a întors din deşert.

Spune-ne, l-au întrebat ceilalţi, cum arată Dumnezeu?

Cum le-ar fi putut explica el ce a simţit în inima sa? Cum poate fi tradus Dumnezeu în cuvinte?

În sfârşit a găsit o FORMULĂ – nu foarte adecvată nici aceasta – dar care i-ar fi putut tenta pe unii dintre ei să încerce să simtă ei înşişi ce a experimentat el. Ceilalţi au luat FORMULA şi au făcut din ea un text sacru. Au impus-o apoi tuturor sub forma unei convingeri sfinte. Au făcut mari eforturi pentru a o răspândi în ţări străine. Unii şi-au dat chiar şi viaţa pentru ea.

Singur misticul era trist. Oare nu ar fi fost mai bine dacă nu le-ar fi spus nimic?

– Anthony de Mello –



Magnesium: The most powerful relaxation mineral available…

Number of View: 785



Vitamin C Boosts Dopamine

Number of View: 696



How to eat foods to control moods and depression

Number of View: 794



Când diavolul a dat faliment

Number of View: 1710

O legenda veche spune ca Diavolul a dat faliment. Creditorii i-au luat toate armele si tehnicile pe care le folosea ca sa manipuleze oamenii dar i-au dat voie sa-si pastreze o singura arma din toate.  Legenda spune ca arma pe care Diavolul a ales sa o pastreze a fost negativismul. Intrebat fiind de ce prefera aceasta unealta mai mult decat alta raspunsul a fost:

“Pentru ca e singura arma care reuseste sa doboare un om atunci cand toate celelalte au esuat. Lasa-ma sa introduc putin negativism, atacand perceptia realităatii  in mintea unui om si deja e al meu. Negativismul mi-a adus mai multi oameni decat toate celelalte arme adunate la un loc.”

Unul din cei mai mari exploratori ai lumii a fost intrebat care descoperire i-a placut cel mai mult. Raspunsul lui a fost: “Pe locul 1 la mare distanta de toate celelalte este sa stau intr-un balansoar de lemn cu o cana de ceai in mana si sa-mi explorez gandurile si ideile care imi trec prin cap”.

Gandurile pozitive sunt bazate pe intelegerea si convingerea ca lucrurile vor merge bine si ca mereu poti gasi solutii. Gandurile negative se bazeaza pe ignoranta, lene si indoiala.

Confrunta problemele cu ganduri pozitive si solutiile incep deja sa se iveasca.

Cand ceva pare ca nu merge cum trebuie, in loc sa te descurajezi priveste inainte cu optimism, pune-ti energia in miscare si gaseste o solutie împreună cu Dumnezeu. Pentru ca lucrurile nu se vor rezolva niciodata de la sine.



Pagini: Prev 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ...16 17 18 Next