Cel mai frumos cadou pe care şi l-ar putea face cineva: CONŞTIENŢA

Number of View: 1422

Spiritualitatea înseamnă trezire. Majoritatea oamenilor chiar dacă nu ştiu, sunt adormiţi.
Ei s-au născut adormiţi, trăiesc adormiţi, se căsătoresc în somn, nasc copii în somn, mor în somn – fără să se trezească vreodată. Nu înţeleg niciodată farmecul şi frumuseţea acestui lucru pe care îl numim existenţă umană.

***

Tot ce pot să fac pentru voi, este să lansez o provocare convingerilor şi sistemului vostru de credinţe, care vă fac nefericiţi. Tot ce pot să fac este să vă ajut să vă dezvăţaţi. Asta înseamnă învăţătura din punct de vedere al spiritualităţii: dezvăţarea, dezvăţarea de aproape tot ce aţi fost învăţaţi [în mod greşit].

***

Cei mai mulţi oameni îţi spun că vor să treacă de gră­diniţă – dar să nu-i crezi.

Nu-i crede!

Tot ce vor de la tine este să le repari jucăriile stricate.

„Dă-mi înapoi soţia. Dă-mi înapoi slujba. Dă-mi înapoi banii. Dă-mi înapoi reputaţia mea, succe­sul meu.”

Asta este ce vor ei; vor alte jucării în locul celor vechi.

Atât.

Chiar şi cel mai bun psiholog îţi va spune că oamenii nu vor

cu adevărat să fie vindecaţi.

Ceea ce vor este alinare; vinde­carea este dureroasă.

Trezirea este neplăcută, să ştii. Te simţi bine şi conforta­bil în pat.

E enervant să fii trezit.

Acesta este motivul pentru care înţeleptul, guru, nu va încerca să trezească oamenii.

***

Oamenii nu vor să se maturi­zeze cu adevărat, oamenii nu vor să se schimbe cu adevărat,

oa­menii nu vor să fie fericiţi cu adevărat.

Aşa cum mi-a spus odată cineva, cu multă înţelepciune:

„Nu încerca să-i faci fericiţi, vei

avea numai necazuri.

Nu încerca să înveţi un porc să cânte; tu îţi pierzi vremea, iar pe porc îl enervează.”

***

Primul lucru pe care vreau să-l înţelegeţi, dacă vreţi cu adevărat să vă treziţi,

este acela că voi nu vreţi să vă treziţi.

Pri­mul pas spre trezire este să fiţi îndeajuns de sinceri să recunoaş­teţi că nu asta vă place.

Nu vreţi să fiţi fericiţi.

***

Oamenii trebuie să sufere îndeajuns de mult într-o relaţie, ca să ajungă dezamăgiţi de toate relaţiile. Dacă stăm să ne gândim, nu este asta ceva îngrozitor? Trebuie să sufere îndeajuns de mult într-o relaţie, până să se trezească şi să spună: „M-am săturat! Trebuie să existe o cale mai bună de a trăi, decât dependenţa de altă fiinţă umană. […]

Doar când eşti sătul de suferinţa ta, poţi să ieşi din ea. Cei mai mulţi dintre oameni merg la psihiatru sau la psiholog, pentru a căpăta alinare. Repet: pentru a căpăta alinare. Nu pen­tru a ieşi din suferinţă.

***

Atunci când eşti pe punctul de a deveni nebun, de a-ţi ieşi din minţi,

eşti pe cale fie de a deveni bolnav psihic, fie de a deveni mistic.

De aceea, misticul este opusul nebunului.

Ştiţi care este semnul ce arată că v-aţi trezit?

Este atunci când vă întrebaţi: ,Sunt nebun eu, sau sunt ei cu toţii nebuni?’ Aşa este, cu adevărat. Pentru că suntem cu toţii nebuni! Întreaga lume este nebună. Nebuni dovediţi.

Singurul motiv pentru care nu suntem închişi la balamuc e acela că suntem atât de mulţi.

Deci, suntem nebuni.

Trăim cu idei nebuneşti despre iubire, despre relaţii, despre fericire, despre bucurie, despre tot.

Am ajuns să cred că suntem într-atât de nebuni, încât, în caz că toată lumea este de acord

asupra unui lucru, poţi să fii sigur că acel lucru e greşit!

***

Voi nu vreţi să vă treziţi. Vă faceţi numărul. Şi nici măcar nu ştiţi asta.

Credeţi că sunteţi atât de iubitori.

Ha! Pe cine iubiţi?

Până şi faptul că vă sacrificaţi, vă face să vă simţiţi bine, nu-i aşa? „Mă sacrific! îmi urmez idealul.”

Dar obţii ceva din asta, nu-i aşa?  Tu mereu obţii ceva din tot ce faci – până când te trezeşti.

Deci, iată primul pas. Realizaţi că nu vreţi să vă treziţi.

E destul de greu să te trezeşti, când ai fost hipnotizat să gândeşti că un rest de ziar vechi este un cec de un milion de dolari.

Ce greu vă este să vă rupeţi de acel rest de ziar vechi.


–  Anthony de Mello, Conştienţa, ed. For You, 2003 –



Alte citate pot fi găsite aici:

http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Anthony_de_Mello_Constienta.htm



Rugăciune Adevărată

Number of View: 908

 

Intr-o noapte, pe cand se ruga, fratele Bruno a fost tulburat de oracaitul unui broscoi. Incercarile lui de a ignora sunetele dizgratioase s-au dovedit inutile, asa ca, exasperat, a sfarsit prin a striga pe fereastra: – Tacere! Imi fac rugaciunile! Fratele Bruno era un sfant, asa ca porunca lui a fost imediat ascultata. Toate creaturile vii din preajma au tacut, pentru ca sfantul sa se poata ruga in pace. In mintea lui Bruno a aparut insa o indoiala, care i s-a parut chiar mai tulburatoare. “Daca Dumnezeu asculta cu aceeasi placere oracaitul broastei ca si psalmii tai?” “Ce placere i-ar putea face lui Dumnezeu oracaitul unei broaste?” nu s-a lasat Bruno mai prejos. Dar vocea interioara a insistat: “De ce crezi cã a inventat Dumnezeu sunetul?” Bruno nu stia, dar s-a decis sa afle de ce. El a iesit la fereastra si a strigat: – Canta! Oracaitul broscoiului s-a auzit imediat, insotit cu veselie de toate broastele din vecinatate. Bruno a ascultat cu atentie zgomotele si si-a dat seama ca daca nu le mai opune rezistenta, ele nu mai sunt suparatoare, ci dimpotriva, imbogatesc tacerea noptii. Odata cu aceasta descoperire, inima lui Bruno a intrat in armonie cu universul si pentru pentru prima oara in viata, el a inteles ce inseamna sa te rogi cu adevarat.



Sfântul Teofan Zăvorâtul – Despre rugăciune… pe înţelesul tuturor

Number of View: 944

Lucrarea rugăciunii nu este numai a isihaştilor,

ci a tuturor creştinilor,

şi aceasta până la treptele ei celel mai de sus.

 

Rugăciunea este propriu-zis suspinul inimii către Dumnezeu.

 Dacă acesta nu există, nici rugăcuiunea nu există.



Muşatisme – Înţelepciune pentru viaţă

Number of View: 3618

 

In orice clipa stiu numarul exact al oamenilor de pe glob: eu si ceilalti.

Prostul nu se prezinta. Se divulga.

Cand ti-e dor de cineva, sa nu inchizi ochii. O sa-ti fie si mai dor.

Frontierele lumii se trag cu cerneala si se scriu cu sange .

Cand mi-a murit primul caine, l-am plans ca pe-un prieten. Si cand mi-a murit primul prieten, am urlat ca un caine.

Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.

Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.

Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.

De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează “vezi rândunelele se duc”.

Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.

Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.

Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

Dragostea.. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

Femeile nu înşeală, compară.

Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

Amintirile unora se numesc remuşcări.

Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le
scutură din când în când.

Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

Una e să crezi şi alta e să fii credul.

Una e să ceri, alta să cerşeşti, şi cu totul altceva să revendici..

Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.

Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.

Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe .

Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.

În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.

Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.

Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.

Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.

Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.

Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.

Noaptea, viteza gândului circulă în “ani-întuneric”.

Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine “exponat”.

Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.

Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?

Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.

Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de “mă”, i-ai spune “domnule”.

Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

–  TUDOR MUŞATESCU –

 



Cum a apărut moda pantalonilor cu talia joasă şi a celor găuriţi?!!…

Number of View: 2113

 

“Nu-i aşa că e un lucru bun că astăzi tinerii nu se mai ocupă de modă sau,

cel puţin,

nu se vede că o fac?

Îmi aduc aminte că nu de mult eram într-un lift cu o doamnă în vârstă, îmbrăcată foarte decent.

 Când liftul s-a oprit la unul din etaje, au urcat doi băieţi cu pantaloni largi.

Ştiţi cum arată?

Nu sunt  purtaţi în jurul taliei, ci în jurul coaspelor, de ai senzaţia că în curând îşi vor lua zborul.

Doamna în vârstă era foarte preocupata de această problemă, aşa că le-a spus:

 „ Măi băieţi, mi se pare că vă cad pantalonii! ”.

 Ei s-au uitat la ea şi ia-u răspuns: „ Aşa şi trebuie să vi se pară ”.

De abia m-am abţinut  să nu râd până când am coborât din lift.

 Era amuzant, deşi în realitate nu prea era.

Tinerii aceia habar nu aveau de unde venise moda respectivă.

Vă spun eu: chiar de la penitenciar.

Vedeţi, în închisoare, oamenilor nu li se permite să poarte curele,

aşa că inevitabil unora le cad pantalonii.

 Într-o zi cineva a spus: „ Hai să facem o modă din asta!

Tot ce avem de făcut este să spunem că e frumos şi totul vine de la sine ”.

Şi exact aşa s-a întâmplat.

Să ne reamintim ce s-a întâmplat cu câţiva ani în urmă.

Câţiva creatori de modă şi oameni din industria îmbrăcămintei s-au strâns şi şi-au spus:

 „ Suntem atât de puternici, încât îi putem determina pe oameni să poarte orice!

 Ia să vedem cât de departe se poate ajunge!

În acelaşi timp, ne vom distra şi, în plus, vom scoate şi mulţi bani ”.

Aşa că au plecat să recruteze acele foto-modele  şi manchine slăbănoage, care arată de parcă tocmai au evadat dintr-un lagăr de concentrare. (Iniţial, au convins femeile că aşa trebuie să arate).

Apoi şi-au spus: „ Hai să îmbrăcăm manechinele cu aceşti blugi şi

le vom spune oamenilor că sunt blugi la  ultima modă! ”

Dacă aţi fost în Malaezia, cunoaşteţi cu siguranţă mult răspânditele fabrici de blugi. Aici se produc blugi în serie, apoi se vinde o anume cantitate către Yves St. Lauren, care-i scoate pe piaţă cu 500 de dolari, iar restul, firmei K-Mart, care-i vinde cu 15 dolari bucata.

Apoi, creatorii de modă îşi spun: „ Hai să facem nişte blugi lucioşi.

 Dar staţi o clipă, ce-ar fi să le facem nişte găuri.

Vom pune manechinele noastre astfel îmbrăcate pe prima pagină a revistei Cosmopolitan şi le vom spune oamenilor că sunt sexy ”.

 Apoi alţii au adăugat: „ Haideţi să puem un preţ mai mare pantalonilor găuriţi şi suntem siguri că se vor vinde mai bine aceşti blugi, deşi au găuri  ”.

Au avut dreptate? Bineînţeles că da.

 Oamenii cumpără orice despre care li se spune că e la modă.

Şi noi, care tocmai am amintit [în capitolele anterioare] despre un creier sofisticat…”

 

– Dr. Ben Carson –

 (Imaginea de ansamblu, ed. Viaţă şi Sănătate, 2004)



Fecioară Maică Maria

Number of View: 846



The pencil

Number of View: 915

A boy was watching his grandmother write a letter. At one point he asked:‘Are you writing a story about what we’ve done? Is it a story about me?’His grandmother stopped writing her letter and said to her grandson:I am writing about you, actually, but more important than the words is the pencil I’m using. I hope you will be like this pencil when you grow up.’Intrigued, the boy looked at the pencil. It didn’t seem very special.‘But it’s just like any other pencil I’ve ever seen!’‘That depends on how you look at things. It has five qualities which, if you manage to hang on them, will make you a person who is always at peace with the world.’‘First quality: you are capable of great things, but you must never forget that there is a hand guiding your steps. We call that hand God, and He always guides us according to His will.’‘Second quality: now and then, I have to stop writing and use a sharpner. That makes the pencil suffer a little, but afterwards, he’s much sharper. So you, too, must learn to bear certain pains and sorrows, because they will make you a better person.‘Third quality: the pencil always allows us to use an eraser to rub out any mistakes. This means that correcting something we did is not necessarily a bad thing; it helps to keep us on the road to justice.’‘Fourth quality: what really matters in a pencil is not its wooden exterior, but the graphite inside. So always pay attention to what is happening inside you.’‘Finally, the pencil’s fifth quality: it always leaves a mark. in just the same way, you should know that everything you do in life will leave a mark, so try to be conscious of that in your every action’



Întrebări potrivite pentru… decizii cât mai potrivite

Number of View: 1150

  1. Ceea ce îmi propun să fac este conform cu voinţa lui Dumnezeu:

–         relevantă prin poruncile Lui?

–         relevantă prin învăţăturile Bisericii?

–         relevantă prin lucrurile în care sunt deja angajat şi de care atârnă  această decizie (muncă, familie, etc)?

–          relevantă prin „chemările” deja existente ale lui Dumnezeu şi care pot să contrazică ceea ce tocmai îmi propun să fac?

Lucrul pe care îmi propun să îl fac urmează un spirit de supunere faţă de Dumnezeu şi Biserica Lui?

  1. Ceea ce îmi propun să fac încurajează convertirea mea:

–         printr-o unire mai strânsă cu Dumnezeu?

–         printr-o îndeplinire mai fidelă a resposabilităţilor pe care le am deja?

–         prin evitarea unei ocazii de păcat?

–         prin încurajarea înspre acea direcţie care spune: „Mergi înspre sfinţenie”?

  1. Ceea ce îmi propun să fac este în concordanţă cu:

–          chemările dinainte ale lui Dumnezeu din viaţa mea?

–          modul în care Dumnezeu s-a comportat cu mine în trecut?

–          cei de care Dumnezeu s-a folosit în trecut pentru a mă conduce înspre voinţa Lui?

Am auzit chemarea lui Dumnezeu într-un moment (mod) asemnător cu celelalte în care L-am auzit pe El şi în trecut? (rugăciune zilnică, după împărtăşanie, în timpul exerciţiilor spirituale anuale, etc.)

Am auzit chemarea lui Dumnezeu în acelaşi loc sau în aceleaşi circumstanţe în cere L-am auzit pe El în trecut? (în biserică, în timpul unei plimbări în pădure, într-un loc special de rugăciune, etc.)

Preţul pe care îl am de plătit, incluzând posobile efecte negative, este în concordanţă cu valorile mele prioritare deja stabilite?

  1. Ceea ce îmi propun să fac este confirmat de:

–         cei care sunt implicaţi în ceea ce vreau să fac?

–         semne aparent miraculoase sau spirituale?

–         de cei care mă cunosc şi sunt în măsură să mă direcţioneze într-un mod divin?

–         de circumstanţe – fie extraordinare, fie care să facă posibilă direcţia în care vreau să merg?

Există alte semne care să confirme sau să nege validitatea  aceea ce îmi propun ca venind din partea lui Dumnezeu?

  1. Spune inima: ‚Da’?

–         Am o certitudine morală cu privire le ceea ce îmi propun să fac?

–         Pot spune în inima mea că acesta este lucrul cel mai potrivit de făcut?

–         Dintre alternativele pe care le am şi dintre care trebuie să aleg una, este asta cea pe care o cred a fi cea mai potrivită?

–         Sunt convins că acesta este pur şi simplu un lucru bun de făcut şi care nu va fi urmat de  consecinţe negative?

–         Pr. Michael Scanlan (franciscan) –

(adaptare după un pasaj din cartea „Ce doreşte Dumnezeu?”)

Alte întrebări importante:

  1. Alegerea mea mă va împinge către un viitor fericit, sau mă va ţine blocat în trecut?

  2. Alegerea mea va duce la o viaţă împlinită pe termen lung, sau va constitui doar o satisfacţie de moment?

  3. Sunt stăpân pe propria mea putere sau încerc să mulţumesc pe altcineva?

  4. Sunt optimist sau pesimist?

  5. Acestă alegere îmi va aduce şi mai multă energie vitală, sau îmi va fura energia?

  6. Voi folosi această situaţie ca pe un catalizator spre creşterea şi evoluţia mea, sau o voi folosi pentru a mă pedepsi?

  7. Acestă alegere îmi sporeşte puterea, sau mi-o slăbeşte?

  8. Este acesta un act de iubire de sine, sau un act de autosabotaj?

  9. Este acesta un act de credinţă sau un act născut din frică?

  10. Această alegere reprezintă manifestarea laturii mele spirituale, sau a laturii mele umane?

–  Adaptare după Debie Ford (Întrebările potrivite)  –




Ataşamentul victimei faţă de agresor

Number of View: 1089

In ultimul deceniu, studiile care monitorizeaza cazurile de violenta familiala si intrafamiliala au cunoscut o larga dezvoltare datorita multiplelor valente psiho-sociologice pe care le implica. Ca o constatare paradoxala, aceste studii demonstreaza ca cea mai mare parte a persoanelor care sunt supuse violentelor nu adreseaza plangeri la autoritatile abilitate, si continua sa suporte aceleasi tratamente violente din partea agresorului.
In cadrul familiilor, copiii si mai ales sotiile sunt cei care cad victime acestui tip de tratament, cu toate acestea, intr-o proportie covarsitoare, femeile nu se despart sau nu divorteaza de agresor, si raman, in continuare in relatie chiar daca actele de violenta se repeta si, de cele mai multe ori, chiar se amplifica “metodele de corectie”.

Citeşte mai departe: http://www.despresuflet.ro/forum/agresivitate-f8/atasamentul-victimei-fata-de-agresor-t1599.html?sms_ss=facebook



What would you advise me to do?

Number of View: 827

 

 A gambler once said to the Master:
“I was caught cheating at cards yesterday, so my partners beat me up and threw me out of the window.
What would you advise me to do?”…The Master looked straight through the man and said:
“If I were you, from now on I would play on the ground floor”.

This startled the disciples.
“Why didn’t you tell him to stop gambling?” they demanded.
“Because I knew he wouldn’t”, was the Master’s simple and sagacious explanation.MORSEL:

‎”Advice is what we ask for when we already know the answer

but wish we didn’t.”

– Erica Jong –



Pagini: Prev 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 ...16 17 18 Next